Divorț fără acordul soțului sau al soției. Ce poți face dacă celălalt refuză?

Divorț fără acordul soțului sau al soției. Ce poți face dacă celălalt refuză?

Decizia de a pune capăt unei căsătorii nu este întotdeauna împărtășită de ambii soți. În practică, există numeroase situații în care unul dintre soți dorește să divorțeze, în timp ce celălalt refuză să accepte despărțirea, să semneze documentele necesare sau să se prezinte în fața notarului.

Un asemenea refuz poate genera incertitudine și poate determina persoana care dorește divorțul să considere că nu are posibilitatea de a desface căsătoria fără consimțământul celuilalt.

Poți divorța dacă soțul sau soția nu este de acord? Este necesar să dovedești culpa celuilalt soț? Ce se întâmplă dacă acesta refuză să se prezinte la proces?

Legislația română permite desfacerea căsătoriei și în lipsa acordului ambilor soți, prin intermediul instanței de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

1. Este posibil divorțul fără acordul celuilalt soț?

Da. Potrivit art. 373 din Codul civil, divorțul poate fi pronunțat nu doar prin acordul soților, ci și în alte situații expres reglementate de lege.

Astfel, art. 373 lit. b) din Codul civil permite desfacerea căsătoriei atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

De asemenea, art. 373 lit. c) reglementează divorțul solicitat de unul dintre soți după o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani.

Prin urmare, refuzul unuia dintre soți de a accepta divorțul nu împiedică, prin el însuși, desfacerea căsătoriei.

Totuși, acest lucru nu înseamnă că simpla dorință de a divorța este suficientă, în orice împrejurare, pentru admiterea cererii.

Instanța trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor legale corespunzătoare temeiului de divorț invocat.

2. Cum poți divorța dacă soțul sau soția refuză?

Atunci când nu există acordul ambilor soți, divorțul poate fi solicitat pe cale judecătorească.

În funcție de situația concretă, cererea poate fi întemeiată pe motive temeinice care au determinat vătămarea gravă a relațiilor de căsătorie sau pe existența unei separări în fapt de cel puțin doi ani.

2.1. Divorțul din culpă

Potrivit art. 373 lit. b) și art. 379 alin. (1) din Codul civil, divorțul poate fi pronunțat atunci când există motive temeinice care au determinat vătămarea gravă a raporturilor dintre soți, astfel încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

În cadrul procesului, instanța analizează motivele care au condus la destrămarea relațiilor de căsătorie și culpa soților în producerea acestora.

În funcție de probele administrate, divorțul poate fi pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți sau din culpa comună a ambilor.

De exemplu, pot fi relevante comportamentele violente, infidelitatea, conflictele grave și repetate ori alte conduite care au afectat în mod semnificativ relațiile dintre soți.

Aceste împrejurări trebuie însă analizate în contextul fiecărei căsătorii, întrucât simpla lor invocare nu conduce automat la admiterea cererii.

Prin urmare, alegerea temeiului juridic și stabilirea probelor sunt aspecte importante încă de la momentul formulării acțiunii.

2.2. Divorțul după o separare în fapt de cel puțin doi ani

O altă posibilitate este divorțul întemeiat pe art. 373 lit. c) din Codul civil.

În această situație, unul dintre soți poate solicita desfacerea căsătoriei dacă separarea în fapt a durat cel puțin doi ani.

Instanța va verifica existența și durata separării.

Potrivit art. 379 alin. (2) din Codul civil, divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, caz în care acesta se pronunță fără mențiune privind culpa soților.

Acest temei juridic poate fi relevant atunci când soții nu mai locuiesc împreună de o perioadă îndelungată, dar unul dintre ei refuză desfacerea căsătoriei.

Este important însă ca persoana care formulează cererea să cunoască efectele juridice ale alegerii acestui temei, inclusiv în ceea ce privește stabilirea culpei.

3. Poate celălalt soț să împiedice divorțul dacă refuză să se prezinte în instanță?

Simpla neprezentare a soțului pârât la termenele de judecată nu împiedică automat soluționarea procesului de divorț.

Dacă procedura de citare este legal îndeplinită, instanța poate continua judecata în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Prin urmare, soțul care nu dorește divorțul nu poate bloca în mod indefinit procedura doar prin refuzul de a participa la proces.

Reclamantul trebuie să își susțină cererea și să administreze probele necesare, în funcție de temeiul juridic invocat.

De asemenea, procedura divorțului conține reguli speciale privind înfățișarea personală a reclamantului și consecințele absenței reclamantului, motiv pentru care fiecare situație trebuie analizată distinct.

4. Este obligatoriu să fiți separați în fapt înainte de a solicita divorțul?

Nu. Legea nu impune, în toate situațiile, existența unei perioade prealabile de separare în fapt.

Dacă divorțul este solicitat în temeiul art. 373 lit. b) din Codul civil, este necesară dovedirea motivelor temeinice care au determinat vătămarea gravă a relațiilor dintre soți și imposibilitatea continuării căsătoriei.

În această ipoteză, nu există o condiție generală privind o anumită durată a separării.

În schimb, dacă divorțul este întemeiat pe art. 373 lit. c), separarea în fapt de cel puțin doi ani constituie o condiție legală distinctă.

Prin urmare, nu este necesar să aștepți doi ani pentru a introduce o cerere de divorț, dacă există un alt temei legal aplicabil situației tale.

5. Ce probe sunt necesare pentru divorțul fără acordul celuilalt soț?

Probele necesare depind de motivele pe care se întemeiază cererea de divorț și de împrejurările concrete ale căsătoriei.

În funcție de situație, pot fi relevante:

  • declarațiile martorilor care cunosc relațiile dintre soți;
  • corespondența și mesajele dintre aceștia;
  • înscrisurile care confirmă existența unor conflicte grave;
  • documentele medicale, atunci când sunt relevante;
  • hotărârile judecătorești sau ordinele de protecție, dacă există;
  • înscrisurile care pot demonstra separarea în fapt și durata acesteia;
  • alte mijloace de probă admisibile potrivit legii.

Nu orice probă este utilă sau necesară într-un proces de divorț.

Este important ca probele administrate să fie relevante pentru motivele invocate și să permită instanței să stabilească împrejurările care au condus la destrămarea relațiilor dintre soți.

6. Se poate divorța fără acordul celuilalt soț dacă există copii minori?

Da. Existența copiilor minori nu împiedică desfacerea căsătoriei în lipsa acordului dintre soți.

În această situație, instanța trebuie însă să soluționeze și aspectele juridice privind copiii, în condițiile legii.

Printre acestea se numără exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, programul de relații personale cu părintele la care copilul nu locuiește și contribuția părinților la întreținerea acestuia.

Lipsa acordului asupra acestor aspecte nu înseamnă că divorțul nu poate fi pronunțat.

Instanța va analiza solicitările părinților și va stabili măsurile corespunzătoare interesului superior al copilului.

Este important de subliniat că stabilirea culpei unui soț în destrămarea căsătoriei nu determină automat modalitatea de exercitare a autorității părintești sau părintele la care va locui copilul.

Aceste măsuri se stabilesc pe baza unor criterii juridice distincte, prin raportare la situația concretă a minorului.

Pentru mai multe informații despre exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copilului, programul de vizită și pensia de întreținere, puteți consulta articolul Divorț cu copii minori: autoritate părintească, locuința copilului, program de vizită și pensie de întreținere.

7. Unde se introduce cererea de divorț dacă celălalt soț nu este de acord?

Cererea de divorț se introduce la judecătoria competentă, determinată potrivit regulilor speciale din Codul de procedură civilă.

Ca regulă, competența aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Dacă soții nu au avut o locuință comună sau niciunul dintre aceștia nu mai locuiește în circumscripția acelei judecătorii, devin aplicabile regulile subsidiare privind locuința pârâtului și, după caz, a reclamantului.

În situațiile în care unul sau ambii soți locuiesc în străinătate, trebuie analizate atât competența internațională a instanțelor române, cât și regulile privind competența teritorială.

Prin urmare, nu orice persoană care locuiește în Cluj-Napoca poate introduce automat cererea de divorț la Judecătoria Cluj-Napoca.

Instanța competentă trebuie stabilită în raport cu situația concretă a soților.

8. Ce se întâmplă dacă celălalt soț nu dorește nici divorțul, nici partajul bunurilor?

Desfacerea căsătoriei și partajul bunurilor comune reprezintă chestiuni juridice distincte.

Faptul că unul dintre soți refuză împărțirea bunurilor nu împiedică, prin el însuși, pronunțarea divorțului, dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru desfacerea căsătoriei.

Partajul poate fi soluționat separat, potrivit normelor aplicabile regimului matrimonial și împărțirii bunurilor comune.

De asemenea, este important de precizat că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, creditele contractate și contribuțiile fiecărui soț pot ridica probleme juridice complexe, care necesită o analiză distinctă.

Prin urmare, lipsa acordului asupra apartamentului, locuinței familiei sau altor bunuri nu trebuie confundată cu imposibilitatea de a divorța.

9. Întrebări frecvente despre divorțul fără acordul soțului sau al soției

Dacă soțul sau soția spune că nu îmi va da niciodată divorțul, ce pot face?

Poți solicita desfacerea căsătoriei în instanță, în baza unuia dintre temeiurile prevăzute de lege.

Refuzul celuilalt soț nu constituie, prin el însuși, un impediment absolut, însă cererea trebuie să îndeplinească cerințele legale aplicabile.

Pot divorța la notar dacă celălalt soț nu este de acord?

Nu. Divorțul notarial presupune acordul soților și îndeplinirea celorlalte condiții legale.

În lipsa acestui acord, persoana care dorește divorțul trebuie să analizeze posibilitatea sesizării instanței judecătorești.

Pot cere divorțul dacă încă locuim împreună?

Da. Locuirea în aceeași locuință nu exclude, prin ea însăși, posibilitatea solicitării divorțului pentru motive temeinice, potrivit art. 373 lit. b) din Codul civil.

Instanța va analiza situația concretă și probele privind vătămarea gravă a relațiilor dintre soți.

Dacă soțul nu se prezintă la proces, divorțul se pronunță automat?

Nu. Absența pârâtului nu determină automat admiterea cererii de divorț.

Instanța va verifica respectarea condițiilor procedurale și temeinicia cererii, pe baza probelor administrate.

Pot divorța dacă celălalt soț refuză pentru că nu este de acord cu stabilirea locuinței copilului?

Da. Lipsa acordului privind locuința copilului sau alte măsuri referitoare la minor nu împiedică, prin ea însăși, soluționarea cererii de divorț.

Instanța va stabili măsurile privind copilul în funcție de interesul său superior și de probele administrate.

10. Concluzii

Refuzul unuia dintre soți de a accepta desfacerea căsătoriei nu împiedică automat pronunțarea divorțului.

Legislația română permite solicitarea divorțului în instanță atunci când există motive temeinice care au condus la vătămarea gravă a relațiilor dintre soți sau când sunt îndeplinite condițiile privind separarea în fapt de cel puțin doi ani.

Totuși, alegerea temeiului juridic este importantă, întrucât poate influența soluția instanței în ceea ce privește culpa soților și eventualele consecințe juridice ale divorțului.

Atunci când există și copii minori sau neînțelegeri privind bunurile comune, este necesară analizarea distinctă a acestor aspecte, pentru stabilirea demersurilor juridice corespunzătoare.

Aveți nevoie de asistență juridică pentru un divorț fără acordul celuilalt soț?

Situațiile în care unul dintre soți refuză divorțul necesită o analiză atentă a motivelor care au condus la destrămarea căsătoriei, a probelor disponibile și a consecințelor juridice ale procedurii alese.

În calitate de avocat în Cluj-Napoca, ofer consultanță, asistență și reprezentare juridică în procese de divorț, inclusiv în situațiile în care nu există acordul ambilor soți cu privire la desfacerea căsătoriei sau la măsurile care trebuie stabilite ulterior.

Dacă vă confruntați cu o asemenea situație, mă puteți contacta pentru o consultație juridică, în cadrul căreia vom analiza particularitățile cazului și soluțiile legale care pot fi avute în vedere.

Contactează-mă pentru asistență juridică:

📞 Telefon: 0746173052

📧 Email: diana.olosutean@om-law.ro

📩 Completează formularul online: Formular de contact